Nu de alta, dar a devenit deja un brand. Blonda cu tzatze. Inca nu m-am hotarat daca e flatant, insa brandul e brand.
Evidenta e una. Ca sunt blonda. Nu, n-am fost mereu. Insa odata asumat statutul, cu el a venit si placerea. De a fi blonda, evident. Imi da o seninatate incerdibila, pentru ca stiu ca voi putea intotdeauna invoca culoarea parului si unii ma vor si crede.
Imi place sa-mi vopsesc unghiile rosii si sa port palarie. Imi plac pantofii cu toc si decolteurile revoltatoare, nu de alta, dar brandul trebuie intretinut, trebuie muncit la brand awareness si mai ales la brand recognition.
Imi place dragostea ca joc si dragostea in joaca. e drept, jocul de-a dragostea imi displace profund, dar compensam jucandu-ne de-a mama si de-a tata. Si cred ca e mult mai corect asa.
Cu toata asumarea feminitatii mele, pentru ca in cele din urma la asta se reduce totul, pe zi ce trece, barbatii nu inceteaza sa ma surprinda...deh, sunt blonda..... tocmai atunci cand cred ca m-am facut mare si nimic nu ma mai poate uimi...POC!, nascocesc cate o gogomanie de ma lasa, invariabil, perplexa. Pentru ca isi permit. Cu o nonsalanta incredibila, uita de orice regula sociala, sub stindardul nobil al imaginii rule-breakerului (bullshit cat casa, este doar neputinta crunta si amara), si devin atat de comun si incredibil de mitocani incat ma lasa fara replica. Insa am ajunsa la concluzia ca atata pot, atata fac si nici macar nu se pot obisnui cu ideea ca astea le sunt limitele si limitarile.
Tampenia e ca incerc sa nu trisez cu mine. Automat aproape, nu trisez nici cu ei. BIIIG mistake, coana! Reusesc cu o gratie blondissima, printre replici mai mult sau mai putin subtile, de cele mai multe ori inteligente (asta e, se vad rdacinile de cand nu m-am mai vopsit), intre o cafea si o apa neaparat minerala...ma dezvelesc... Ei hai, nu e chiar strip-tease, de obicei decolteul e arhisuficient. Ma dezvelesc frumos, fara teama, fara inhibitie, fara prejudecata. Si...surpriza! Cel de la celalalt capat al cafelei nu intelege. Dar deloc. E clar ca nu poate integra informatia in sistem. Nu se leaga, nu se pupa, e neintegrabila total. Daca as da ochii peste cap, as face mofturi, as concedia, as fi sarcastica, cu siguranta li s-ar parea extrem de familiar , deci, mult mai usor de integrat, si, in aceeasi masura, teribil de atragator.
M-am saturat pana peste cap de prostii. Vreau certitudini, Vreau oameni care stiu ce-i cu ei, care si-au depasit complexele si care nu s-au nascut obositi. Credeam ca nu vreau mult. Constat ca e imens. M-am saturat de frustarile altora. Imi ajung ale mele si ale prietenilor mei apropiati. Vreau oameni care stiu sa se bucure. De orice.
Ma apuca spaima cand vad indivizi cuprinsi de o asemenea blazare incat pare o scena ireala de film prost. Mi-e teama cand vad oameni care nu au ce spune, nu pentru ca n-ar functiona procesorul, ci pentru ca se complac in a trai un surogat de viata in care lucrurile mici care conteaza nu mai au loc. Oameni indobitociti de net, de mes, de chat, de site, de forum, care au uitat cum miroase o carte noua sau cum se poarte o conversatie relaxata, la un pahar, IN VIATA REALA.
Incerc sa fiu eu, cred. Pentru ca pana la urma, sunt femeie. Cred in misiune, in lectii, in dorinte si in provocari. Dar ale maturitatii asumate. Joaca de-a viata a ramas a altei varste.
Evident, tentatia din fiecare este sa critice. Am dat si peste tipi mishto in viata asta. Din pacate sunt teribil de rari... insa categoric compenseaza din plin restul.... Barbati care au inteles ca deschiderea si bunul simt pot face ca polaritatile noastre sa ajunga in echilibru. Care stiu ca nu e vorba de un razboi ...mai ales al nervilor, si ca egalitatea in cuplu e o mare minciuna. Nu vreau, nu-mi doresc, sa nu aud de egalitate!!!!! Este mult mai simplu... e complementaritate. Si rabdare, si empatie, si respect fata de omul de langa tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu